Eu

iti frang soaptele.

zbatandu-se

aripa ta,

e rupta

..e rupta din mine..straine..

ca sa-ti recapeti placerea

sa construiesti

sa ma-ntelegi..

vei avea nevoie de ceea ce ma leaga pe mine de mine.

e legatura neinteleasa de nimeni.

nici de voi, oamenii-

nici de voi pacatosilor.

psihicul nostru

un procesor finit

un trist memorator viu.

se-ncrunta!

ma lepad de mine in umbra,

tot ea ma fixeaza cu tipete

si ma tranteste-

m-am rupt

iar m-am cules

si m-am cusut mai nou.

mai vechi.

neterminat.. si in final neterminat.

Frigul

Ah..gandul care duce la prima luna de toamna..ultimile adieri calde ale vantului care lovesc usor spatele oamenilor.

Toate te duc spre amintiri, la bucurii si au efect de multumire si cuprindere de dor.

Un dor urias.

Cand iti imaginezi ca zbori prin trecut, chiar zbori in trecut..si amintirile stiu tot.

Se spune ca omul are mai multe ganduri decat granulele de nisip ale unei plaje.

Asa si este.

Este minunatul sfarsit de poveste.

Toamna e frumoasa..luna octombrie si ea..acum ne invaluie frigul.

Vreau tot soarele.

Si sa ii simt caldura.

Eu tot astept toamna, nu frigul.

Moment de a dori

Nevoie de chitara care suna acordata, si de amintirile notelor..si istoria lor.

pentru ca esti intr-o lume creata de tine..nu te deranjez..

eu cant pentru mine..aceleasi note..triste si vesele.. planse sau zambite..

sa te gandesti ca spui 'urasc timpul'..ceea ce nu e corect si nici bine sa spui.. inseamna ca te insulti pentru ca nu ai timp.. si sa stii ca iti trece viata odata cu timpul pierdut..si o sa iti petreci viata ramasa intristand.. Fii vesela!

Cu un zambet. Si o imbratisare lunga..stransa..tare si aproape.

Eu vreau pe luna si sa iti cant..la chitara.

Călător

Ca toată lumea călător.. foarte placut.. lume nouă..peisaje uau...dar poate şi oameni înlemniţi care au uitat cine sunt..dependenţi de cafea si tutun..iubind autodistrugerea.

O creaţie din tren.. oameni din toată lumea, ba chiar şi nişte koreeni făcând poze la bar[tren cu magazin;)) ], râzând..m-am gandit să mă bag in seamă cu ei şi să îi întreb de unde vin şi de viaţa lor.. dar mi-am văzut de telefon şi am scris.

"Lalele de verde pe un genunchi, un colţ de amiază.

E toamna înceată acum şi George visează.

Cu gândul la prazuri si câmp, dansează pe-un dâmb.

Cu luminatorii,

ochii senini, cercetează cutele adânci din ochii căprui ai Cătălinei.

Prin insistenţe adieri si pulsuri, se tot izbesc surâsuri de gri..şi albastru,

un gând.

În surdină scârţâia o romanţa de aprilie:

"doua inimi care se-ndrăgesc, pe loc se îndrăgostesc.."

Un coridor captiv..se scutură de tot şi evadează într-o lume de fain..

..un Bucureşti târziu,

dar nimeni nu te mai cunoaşte.

E pauză!"

Gandire

Stateam in pat cu gandul la somn..si asteptam sa adorm.

Dar degeaba ma straduiam sa dorm..:D..gandurile nu se opreau si nici versurile...ba chiar am scris cateva randuri..:D(era sa ii spun poezie. Pentru mine nu e o poezie..doar niste randuri..de somn..:P)

Mi-am scapat inima si chiar am pierdut-o.

O strig cu mintea in tremurul ei adrenalinic plin de dorinta arsa.

Apoi o alint..

Pe un perete-afis, sta o inima cu negru desenata, jumatate pe alb, jumatate pe albastru..

prea trista..reala..

Privesc, respir si apoi plec in partea stanga a ei.

Dar e mai bine sa ii asculti miscarea decat sa o simti.

In cautarile mele..ma pierd, ma scufund..adormit.

O zaresc in ascuns..

O simt..si..

o iubesc.

Sa ai o inima infinita.

...si era o mare de tristete in vorbele ei..

asa era..si tristetea cadea din ce in ce mai mult peste ea..