Examenul trebuie dat peste o zi; cea mai pustie zi.
Am invatat sa merg cu metroul, pe care il detest, pentru ca am observat ceva interesant. Atunci cant te urci in metrou toata lumea se 'holbeaza' la tine exact pana la urmatoarea statie. Partea amuzanta e ca daca te uiti si tu la ei, la fel de fix, isi schimba privirea, ori se rusineaza.
In Bucuresti, timpul trece ca o omida care incearca sa urce intr-un mar, pentru a supravietui. Ma intreb, oare daca timpul supravietuieste plictiselii sau nepasarii noastre, pentru ca timpul nu iti cere nimic, dar tot te plictiseste? Cred ca 'liberul arbitru' a fost conceput din plictiseala.
Examenul de-a doua zi a trecut fara emotii, a trecut cu plictiseala. Pana si bulevardul Carol I este plin de oameni plictisiti, monotoni. La fel ca o insomnie de toamna.
Bucuresti e un spital de nebuni!
Maine plec acasa.
A treia zi.
