you?

Why have you send me dreams about you?

de dimineaţă

Şi-am trecut din ziuă-n noapte
Ca să schimb chiar noul început...
Dar ce-am avut, a fost al meu, şi-acum nu-i imposibil, iarăşi te-am pierdut.

E dimineaţa unde soarele răsare,
Şi-acoperă distrusul meu trecut.
Cum multe-n neputinţa-mi mare-
Într-un final, nimic să-ndeplinesc eu n-am putut.
Acum din fiecare vârf de munte-n zare,
Trecutul nu mai are un prost gust.

Şi fiecare rază cum răsare
Mi-acoperă greşeala de demult...

Tacerea te asculta

Priveste cerul.
Priveste-l in fiecare noapte, cu mine.
Ia in mana fiecare stea.
Da-i un nume, din artistul care esti.
Saruta-le si spune-le noapte buna!
Dormi si tu cu ele si viseaza un vis.
Un vis care nu se termina.
Viseaza cum totul e pe dos si cuvintele rostite in soapta se transforma in lucruri.
Nu uita de lacrimi.
O lume fara lacrimi, moare.
O lume fara foc in lacrimi e albastra, si goala.
O lume cu iubire si lacrimi nu moare,

pentru ca iubirea din vis se transforma intr-un trandafir de argint pur.
Argint pur,

din tine.
Dar e invers.. "ascultarea te tace"

Totusi asculta lumea fara plans.

dintotdeauna Azi

Cum de nu pot vedea tot?

Ce inseamna 'Bucuresti'

Bucuresti = plictiseala.

Examenul trebuie dat peste o zi; cea mai pustie zi.

Am invatat sa merg cu metroul, pe care il detest, pentru ca am observat ceva interesant. Atunci cant te urci in metrou toata lumea se 'holbeaza' la tine exact pana la urmatoarea statie. Partea amuzanta e ca daca te uiti si tu la ei, la fel de fix, isi schimba privirea, ori se rusineaza.

In Bucuresti, timpul trece ca o omida care incearca sa urce intr-un mar, pentru a supravietui. Ma intreb, oare daca timpul supravietuieste plictiselii sau nepasarii noastre, pentru ca timpul nu iti cere nimic, dar tot te plictiseste? Cred ca 'liberul arbitru' a fost conceput din plictiseala.

Examenul de-a doua zi a trecut fara emotii, a trecut cu plictiseala. Pana si bulevardul Carol I este plin de oameni plictisiti, monotoni. La fel ca o insomnie de toamna.

Bucuresti e un spital de nebuni!

Maine plec acasa.

A treia zi.

Real

mai retine-ma putin.

"mai tortureaza-l pe artist" si nu il lasa sa scape de niciun necaz. mai sugruma-l cu vorbe reci, mai tranteste-l de realitate, mai zgarie-i un nor din mintea lui, mai sterge-i o palma fara explicatie. Arata-i indiferenta si o sa planga si o sa-si doreasca sa uite si prima amintire dinainte sa te fi cunoscut.

Arata-i ca nu lumea ii ofera fericitre si niciun prieten doar cu numele nu o sa il ajute. Indeparteaza-l de fericire.

Omoara-i zambetul si in schimb zambeste-i o ironie. Spune-i ca nu ma intereseaza cine esti. Nu ma mai intereseaza ce o sa patesti. Nu te mai vreau. Nu te mai cunosc. Cine ai fost? "Blegule!"

Nimic nu stii sa faci. Ce ti-ai dorit nu ai aratat si celorlalti. Ce trebuia sa le arati, ti-ai aratat doar tie. "Ma iubesti? De ce ma iubesti?", "pauza", "..nici macar asta nu poti sa faci".

Imi pare rau. Pentru oricine citeste gluma asta: invata sa iubesti si sa arati ce vrei sa faci, invata sa vorbesti, citeste-

invata sa canti, invata sa ai rabdare, invata sa ajuti.