vineri, 25 noiembrie 2011
de dimineaţă
Şi-am trecut din ziuă-n noapte
Ca să schimb chiar noul început...
Dar ce-am avut, a fost al meu, şi-acum nu-i imposibil, iarăşi te-am pierdut.
E dimineaţa unde soarele răsare,
Şi-acoperă distrusul meu trecut.
Cum multe-n neputinţa-mi mare-
Într-un final, nimic să-ndeplinesc eu n-am putut.
Acum din fiecare vârf de munte-n zare,
Trecutul nu mai are un prost gust.
Şi fiecare rază cum răsare
Mi-acoperă greşeala de demult...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu